Muzeul Unirii (Palatul Cuza)

Ridicată de familia Catargiu la începutul secolului XIX, clădirea neoclasică a trecut prin mâinile hatmanului Constantinică Palade și ale spătarului Mihalache Cantacuzino-Pașcanu, de unde și numele de „Casa Cantacuzino-Pașcanu”. A fost închiriată ca reședință a domnitorului Cuza în anii de după Unire. Din 1886 a fost proprietatea Creditului Urban, cu magazine la parter: mașinile Singer, pianele Michelson, un bijutier.

Între 1916 și 1918 a fost reședința regelui Ferdinand și a familiei regale, în refugiul de la Iași. În 1920 un incendiu pornit de la cinematograful vecin i-a afectat zidul sudic; Nicolae Iorga a cerut un muzeu „Cuza Vodă” la etaj; statul a preluat clădirea și a declarat-o monument în 1937, iar Muzeul Unirii s-a deschis la 24 ianuarie 1959, la centenarul Unirii. Expune mobilier, documente și obiecte ale lui Cuza, Kogălniceanu și Alecsandri. Singurul monument de categorie A de pe stradă, cod LMI IS-II-m-A-03930.

Grădina din spate, spre Pasajul Trianon și biserica Mitocul Maicilor, reamenajată în 2015, găzduiește recitalurile festivalului.